Şi anticipatele parlamentare, dar şi anticipatele prezidenţiale devin, pe zi ce trece, din ce în ce mai posibile. Şi chiar probabile. Regimul Băsescu este într-o degringoladă accelerată. În momentul în care căderea devine suficient de abruptă, şi ne apropiem de acest moment, puterea pierde controlul. Şi este silită să le cedeze românilor dreptul de a alege. Şi, ca de obicei, când un lanţ se rupe, începe cu veriga cea mai slabă. Din această perspectivă, UDMR poate aduce veritabile revelaţii.
Nu este un secret pentru nimeni faptul că, încă de la început, regimul Traian Băsescu – mă refer, evident, la momentul instalării Guvernului Boc 1 – s-a aflat la mâna UDMR. Practic, UDMR este partidul care a creat masa critică pentru formarea actualei majorităţi. Patru guverne Boc au fost susţinute parlamentar printr-o majoritate creată cu sprijinul UDMR. Formaţiune care, la schimb, a fost recompensată, prin algoritmul puterii, cu funcţii mult mai numeroase şi mai importante decât i s-ar fi cuvenit pentru procentul său relativ modest de aproximativ 7 la sută din numărul total al parlamentarilor. A fost un aranjament care, până la un punct, le-a convenit şi unora, şi altora.
Întrucât PDL a încercat să-şi consolideze majoritatea, după o idee lansată de preşedintele Traian Băsescu, a fost silit să organizeze un fel de lovitură de stat la nivel parlamentar. Cum? Acceptând formarea unui grup parlamentar dintr-un partid, UNPR, alcătuit din deputaţi şi senatori care au câştigat alegerile pe listele altor partide. Contrar legilor ţării, în Parlamentul României există un grup parlamentar, UNPR, alcătuit din persoane care nu au fost alese de nimeni sub sigla acestui partid. Dar oastea de strânsură nu este suficientă pentru a conferi stabilitate coaliţiei.
Aşa că, în continuare, regimul Traian Băsescu stă în suspensia UDMR. Formaţiunea maghiarilor a avut e