Nu, biserica din Slăviteşti (Vîlcea) nu este doar o amintire frumoasă. Este mai mult decît atît. Numelui ei şi al ctitorilor din 1751, Slăviteştii, li s-au alăturat numele unor personalităţi, artişti, specialişti în istorie, arhitectură şi restaurare pe întreg parcursul secolului al XX-lea.

Întîi, în prima jumătate a secolului al XX-lea, i se alătură numele familiei Oromolu, ai cărei membri o restaurează şi o întreţin.

În acelaşi secol, alte nume sînt legate de biserica din Slăviteşti. Henriette Delavrancea-Gibory – fiica lui Barbu Ştefănescu Delavrancea şi viitoare arhitectă de renume – face în 1926, în perioada studenţiei, releveul bisericii din Slăviteşti. Planşele, care se află încă în arhiva de relevee a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“, au fost folosite de Nicolae Ghica-Budeşti, cel care a inventariat şi clasat arhitectura religioasă din Ţara Românească, lăsîndu-ne cea mai serioasă analiză şi prezentare a acesteia în cele patru volume intitulate Evoluţia arhitecturii înMuntenia şi Oltenia. Volumul IV, publicat în 1936, conţine desenele făcute de Henriette Delavrancea-Gibory. Şi, ca în multe alte cazuri, releveul în sine a devenit monumentabil, adică făcînd parte din fondul patrimoniului naţional. Fiindcă, pe lîngă redarea conformă cu realitatea momentului a caracteristicilor construcţiei, Henriette Delavrancea intervine asupra expresiei artistice a picturii exterioare, pe care o prezintă, o interpretează. Desenele din medalioanele de sub cornişă au o linie „art nouveau“ pe care doar autoarea desenelor o putea conferi.

DE ACELASI AUTOR Contele de Rîmnic Printre blocuri la Focşani Evanghelie Zappa şi reşedinţa lui de la Broşteni, Ialomiţa La CăiuţiO altă fiică a lui Delavrancea, Niculina Delavrancea-Dona – care studiază pictura la Bucureşti şi Paris – ne-a lăsat o imagine a bisericii din Slăviteşti. Tabloul în ulei care o