1. Problemele economice, si asa grave, ale Comunitatii Europene, se complica mai nou si cu defectiuni psihologice. Statele puternice din zona euro nu vor sa accepte la masa verde, tarile fara moneda unica europeana. In fruntea protestelor se afla Polonia, recunoscuta pentru orgoliul ei statal si national (de aplaudat), care cere drepturi de participare egala la marile reuniuni economice. Oare democratia "doar intre caini si fara catei", ca in fabula lui Alexandrescu, va aprinde un nou fitil de nemultumire in Europa, si asa subrezita de problemele economice? E posibila o solidaritate a fostelor tari socialiste, nemultumite ca sunt tinute la gard?
- Polonia a aderat totusi, la Pactul fiscal, dupa ce a ajuns la un compromis cu Franta, in privinta participarii statelor non-euro la discutiile privind competitivitatea, "modificarea arhitecturii globale a zonei euro si a regulilor fundamentale" si, "cand e necesar si cel putin o data pe an", la discutiile privind implementarea Pactului fiscal. Iata asadar ca, desi nu a putut obtine pentru tarile din afara zonei euro o participare pe picior de egalitate la luarea deciziilor, Polonia nu s-a revoltat, ci a avut intelepciunea sa se multumeasca cu succesul obtinut, care este considerabil. Nu degeaba este numita politica arta compromisului. Pentru a putea negocia cu succes trebuie sa fii insa un stat respectat, cu viziune europeana, care s-a afirmat consecvent ca partener serios si principial in cadrul comunitatii statelor europene. Simpla apartenenta la UE nu garanteaza ca vocea ta va conta. Polonia este un astfel de stat, care a stiut sa imbine cooperarea cu forurile europene cu presiunea asupra acelorasi foruri, in numele interesului national. Inca din momentul aderarii, guvernul de la Varsovia a santajat practic Bruxelles-ul, cu retragerea candidaturii, in scopul obtinerii unor privilegii pentru fermierii polonezi
