A adus Uniunea Europeană vreun beneficiu palpabil României de la aderarea ei la acest organism? Dacă întrebarea pare un nonsens, atunci poate fi reformulată: a primit România în cei cinci ani de integrare mai mult decât a dat Uniunii? Sau: ar fi putut România să "profite" mai mult de pe urma aderării şi nu a făcut-o? Şi de ce nu a făcut-o? Şi ce este de făcut?
Un limbaj de lemn a însoţit parcursul României în toţi anii complicaţi, vreo şapte ani, până la aderarea la Uniunea Europeană. Şi nu a părăsit-o nici în cei cinci ani după aderarea la Uniune. La adăpostul entuziasmului popular pentru aderare, responsabilii administraţiei nu au mai simţit nevoia să explice cetăţenilor ce înseamnă integrarea, beneficiile, dar şi riscurile şi constrângerile ei. Sigur că cetăţenii României au descoperit ei singuri o parte a acestor beneficii. Trei milioane au plecat să lucreze în străinătate. Libera circulaţie a persoanelor este un bun câştigat, de netăgăduit, la care oamenii din vremea comunismului nici nu au visat. Dar este acesta un succes pentru România, este un succes faptul că ai pierdut trei milioane de cetăţeni în câţiva ani?
Ce a înţeles Leonard Orban
Ministerul Afacerilor Europene, Ministerul de Externe şi Reprezentanţa Comisiei Europene au organizat ieri un seminar dedicat celor cinci ani de la aderarea României la Uniunea Europeană - poate cel mai important lucru care i s-a întâmplat ţării în aproape 100 de ani. Dar dacă tragem linie, ce avea?
Discuţiile despre UE s-au mărginit, în mare parte, la fondurile europene. Mirajul celor peste 30 de miliarde de euro a luat ochii tuturor. Dar câţi bani a luat România şi câţi a dat drept contribuţie obligatorie la bugetul UE?
Ministrul afacerilor europene Leonard Orban, primul comisar european al României, a formulat (pentru a câta oară oare?) un reproş abia disimulat: ce
