Limitare
Unii oameni
Sunt la fel de limitaţi
Ca strada pe care stau.
În lumea lor există:
Nişte blocuri, nişte vecini
Şi o singură fată frumoasă,
Suspectă că-i curvă…
Tulburare
O coapsă care evada
Prin crăpătura fustei,
Într-o vară,
A reuşit să-mi strice
Sufletul şi-o seară.
Cu ce mă hrănesc
Trăiesc din firimituri de dragoste
Ce-mi dă una, ce-mi dă alta,
Ba înghit pe nerăsuflate o minciună,
Ba o promisiune,
Ba primesc prea mult deodată,
Ba rabd îndelung…
Pulbere amară
Când soarele a răsărit, nu a ştiut
Că-n ziua aceea
va avea de luminat o nedreptate,
Aşa că razele fără să ştie au mângâiat
Şi nou dar şi absurditate…
Muzeul oglinzilor sparte
Abia acum trăiesc
Adevărata mea singurătate,
Abia acum îi simt urmările
Şi abia acum aflu
Adevăratele păreri ale oamenilor,
Abia acum mă văd
În acel muzeu al oglinzilor sparte,
Despre care vorbea Borges.
Montparnasse
Acest loc minunat,
Cu oamenii lui deosebiţi,
A născut şi va mai naşte monştri
Datorită cărora
Pentru a le putea aprinde o lumânare
Lui Cioran sau Eugène Ionesco
Trebuie să mergi la Montparnasse,
Acolo unde tovarăşi întru eternitate
Le sunt Baudelaire şi Sartre.
Limitare
Unii oameni
Sunt la fel de limitaţi
Ca strada pe care stau.
În lumea lor există:
Nişte blocuri, nişte vecini
Şi o singură fată frumoasă,
Suspectă că-i curvă…
Tulburare
O coapsă care evada
Prin crăpătura fustei,
Într-o vară,
A reuşit să-mi strice
Sufletul şi-o seară.
