"S-a vazut ca exista o limita a rabdarii poporului"
- Luna ianuarie consemneaza un sir de proteste de strada, desfasurat pe lungimea a doua saptamani, in mai multe orase din tara. Declansate initial de conflictul dintre presedintele Traian Basescu si secretarul de stat Raed Arafat, pe subiectul Legii Sanatatii, ele au fost alimentate si de alte nemultumiri, sfarsind ca o miscare antisistem. Manifestantii au cerut demisia guvernului si a presedintelui si schimbarea intregii clase politice. In opinia dvs., protestele si revendicarile sunt justificate? De ce s-a ajuns aici?
- Pentru prima oara in ultimii douazeci de ani, am vazut ca toata lumea politica romaneasca, de la presedintele tarii si premier pana la liderii opozitiei, a considerat protestele de strada indreptatite. E normal ca pe fondul crizei economice, care a reclamat masuri de austeritate dureroase pentru unii, sa fie multi cetateni nemultumiti, majoritatea as spune. Nu e un fenomen specific Romaniei, nemultumiti in urma crizei se gasesc in toata Europa si in toata lumea. Asta nu inseamna ca protestele n-au fost amplificate, oarecum artificial si nu in chip nevinovat. Desi au fost declarate miscari spontane - si asa au fost la inceput, dar de la un punct incolo erau foarte organizate -, manifestatiile au fost si anticipate. La anumite televiziuni, auzim de vreo doi ani ca vor veni miscarile de strada, ca va fi o revolutie care ii va zbura pe cei de la putere. Poate ca se stia in cercurile politice ca asa nu mai merge, dar si televiziunile au incitat la iesiri in strada, dupa modelul Greciei, sa avem si noi falitii nostri. Si, uite ca au aparut: mai chinuit, nu de amploarea celor din strainatate, ci ca in Romania. Cum am putut si noi, asa am facut. Aceste revolte sunt importante ca semnificatie, nu prin numarul de participanti. Conteaza mesajul, nu neaparat numarul celor care il dau. Si
