Ultima producţie de pe blog a Elenei Udrea îl confirmă pe Traian Băsescu. Dacă se ocupa el şi de partid, PDL-ul nu mai făcea atâtea prostii. Cum zic ratangiii, viaţa merge înainte, fiecare cu a mă-sii.
În textul intitulat „Cronica unei şedinţe aşteptate”, ministrul Turismului îşi dezvăluie aşteptările în legătură cu şedinţa în care Blaga & comp s-au repezit la beregata lui Boc, cu scopul revigorării şi recredibilizării partidului. Grupul era decis să ducă partidul pe noi culmi, dar fără Boc. Elena Udrea are şi o formulare remarcabilă: partidul şi guvernul au stat umăr lângă umăr pentru stoparea crizei... dar asta nu înseamnă că politic trebuie să piardă împreună. Guvernul, scrie ministrul, care trebuia să fie mândria, argumentul electoral principal al PDL, a ajuns să-l tragă la fund. Adică s-a ales praful. Premierul, care este şi preşedintele partidului, ar fi exact pietroiul de gâtul înecatului – PDL.
Şi mai vine o perlă: am ales să salvăm ţara, dar am am lăsat în urmă oamenii. Exact ceea ce reproşam dlui Băsescu, hotărât să salveze vaporul fără să observe că marinarii abia mai respiră.
Ce mai notează blogăriţa de la turism? Că guvernul, miniştrii au muncit pe brânci, au salvat ţara, dar e nevoie de un nou moment care să genereze speranţă. În aceste împrejurări de entuziasm partinic, Băsescu iese pe piaţă cu o romanţă dedicată lui Boc. Astfel că tocmai omul care a făcut pulbere imaginea partidului după ce a salvat România, l-am numit pe Emil Boc, a devenit partenerul ideal al preşedintelui. Boc este omul semiprovidenţial (providenţial e preşedintele) alături de care preşedintele va reforma statul, Boc dovedindu-se singurul care a priceput ce trebuie făcut cu România.
Le-a dat Băsescu şi drum nou, şi speranţă, şi recredibilizare, de nu mai poate grupul regenerator să le ducă. Să mai zici că marinarul nu e în toate, şi la pupa, şi la p
