În Egipt, flacăra contestaţiei a fost reaprinsă în urma dramei de miercuri seară, când 74 de persoane au murit în violenţele produse după un meci de fotbal. Egiptenii au ieşit din nou pe străzi, pentru a manifesta împotriva puterii militare, în “vinerea furiei”. Există însă riscul ca perioada de tranziţie în care a intrat Egiptul să devină una de haos.

Istoria a înregistrat deseori astfel de perioade de haos, după momente de mare euforie revoluţionară. Francezii îşi amintesc de perioada de nesiguranţă, violenţă şi haos de după revoluţia din 1789, iar ruşii au cunoscut haosul după revoluţia din Octombrie 1917.

Când haosul se instalează, idealurile revoluţionare sunt în pericol. Este cazul în Egipt, unde după euforia debarcării de la putere a lui Hosni Mubarak, nu putem vorbi de progres la nici un nivel, cu excepţia faptului că oamenii s-au debarasat de frică.

Armata, care şi-a asumat rolul de garant al tranziţiei spre democraţie este bănuită de fapt de joc dublu sau i se reproşează că negociază în prezent un pact cu islamiştii. Aceştia din urmă, care controlează în proporţie de 70% Parlamentul sunt departe de a încarna idealurile pentru care a luptat în special tineretul în Piaţa Tahrir din Cairo, devenit simbol al revoluţiei.

Cine a orchestrat violentele de pe stadionul din Port-Said?

Ceea ce s-a întâmplat miercuri pe stadionul de la Port-Said, oraş din nordul Egiptului este simptomatic pentru situaţia confuză din această ţară, precum şi pentru pericolele care o pândesc. Faptul că după un meci câştigat, suporterii echipei locale, nestânjeniţi de forţele de ordine, au putut invada terenul şi lansa un adevărat atac asupra suporterilor echipei adverse provoacă deja cele mai extravagante speculaţii. Cine avea interesul ca această dramă să se producă?, se întreabă multă lume în Egipt, iar ecourile acestor interogaţii au ajuns