"Te uiti la oameni, tragi cu urechea, inveti de la ei"
- Cui ii era dor de Dan Condurache, inainte de '89, mergea sa-l vada la teatru. Acum, va vedem mai des pe micul ecran, in telenovele, o valenta dezvoltata de multi actori dupa '89. E vorba de meserie, sau de un compromis dureros, menit sa puna painea pe masa?
- S-a discutat mult pe tema asta, dar, din perspectiva mea, esenta problemei e urmatoarea: nimeni, niciodata, nu te obliga sa joci prost. Daca joci prost, este numai vina ta. Nu poti sa invoci nici contextul, nici parteneriatul, nici costumul, nici lipsa de experienta a colegilor... Mi-a aratat cineva odata un film, "La terra trema", al lui Visconti, care e considerat o capodopera si care a fost facut exclusiv cu amatori. Dar ca sa revin la telenovelele astea: ultimele dintre ele... nu prea mai erau telenovele, ci erau seriale de televiziune. Filme, adica. Ca erau ele mai schioape sau mai putin schioape, asta e alta treaba. Dar asa avem noi, romanii, mania asta de a lipi etichete. Si teatrul, si filmul sunt niste jocuri, jocuri care au reguli. Daca nu respecti regulile, normal ca te tradeaza, dar cand ajungi sa pui la indoiala buna credinta a actorului... e grav. Meseria e meserie, indiferent daca o faci pe scena teatrului sau pe micul ecran. Uite, despre mine, la un moment dat, cand jucam un rol mai mare pe-aici, prin Teatrul Mic, cineva a zis: "L-ai vazut pe Condurache? E deja manierist!". La care eu am intrebat: "Da' ce rol am mai jucat inainte?". Raspunsul era "nici unul", dar eram deja calificat manierist. Din pacate, vorbele de genul asta raman si sapa. Asa si cu telenovelele. Tare bine ar fi daca ne-am mai abtine de la a rostogoli cuvinte, daca ne-am gandi de doua ori inainte sa ne imbulzim cu etichetele.
- Din 1975, sunteti actor la teatrul Mic. Mai functioneaza arta dramatica? Mai intereseaza pe cineva? Ce bine mai
