Big is beautiful? Să creşti porci, este o afacere mare, dacă este la scară mare. Oriunde. Este big business cu p. Pig business.

Totuşi. Britanica Tracy Worcester a regizat un film, şi în România, care, plecând de la extinderea masivă în Europa a marilor crescătorii de porci, explorează şi investighează efectele colaterale ale existenţei acestora. Efecte sunt de competenţa mai ales a autorităţilor de mediu.

Rezultatele secundare ale creşterii porcilor sunt: dejecţii, boli transmisibile la om, poluare olfactivă, dispariţia micilor ferme şi produse din carne de porc de acelaşi fel. Porcul Slow Food are un alt sens: crescut vioi, în curte, poate din rasa lui Cocea, poate de Bazna sau Mangaliţa, este mai gustos. Şi este mai iubit de fermieri. Preferăm deci, mulţi porci, de diversitate genetică, crescuţi corect, în multe gospodării familiale, integrate într-un lanţ scurt de papa bun.

"Small is beautiful!" susţine Muc cel Mic

La şcoală am învăţat că nimic nu se pierde, se transformă. Iar Arhimede ne-a dat o lege care ne spune clar, dacă ne scufundăm un pic în apă, aceasta dă pe dinafara. Căzii. De exemplu, dacă înfiinţezi supermarketuri, în măsura în care sunt necesare, vor exista consumatori fericiţi. Dar destule mici business-uri cu lucruri necesare, în cartier, pot dispărea datorită acestei competiţii. Cu alte cuvinte, dacă lăsăm sistemul să se echilibreze, supermarketurile vor tinde să domine piaţa, pentru cât mai mult profit.

Eventual vor da faliment? În unele ţări poate. Legea rezistenţei marilor lanţuri, este impusă de globalizare: ca să rezişti trebuie să te întinzi cât mai mult, cât mai departe, cu cât mai multe magazine. Cu alte cuvinte, atât timp cât nu va fi acoperită planeta cu supermarket-uri, lanţurile de retail nu se vor opri. Relaţia este deci: expansiunea celor mari, moartea celor mici. Ce se poate pierde ?