Joi, 2 februarie, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a avut loc vernisajul expoziţiei pictorului Vasile Savonea, un pictor recunoscut dar nu cunoscut, despre care Tudor Octavian spunea că ar fi fost "… ultimul interbelic". La acea zi, Vasile Savonea ar fi împlinit 80 de ani. Iar fiul său, arhitectul Gelu Savonea a dorit, cu o emoţionantă dragoste filială, să-l aniverseze. (Nu este primul gest de acest fel, deoarece fiul şi-a făcut un nobil crez din promovarea artei tatălui.)

Născut în 1932, Vasile Savonea a urmat Liceul de Artă din Cluj şi Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (clasa maestrului Catul Bogdan). Începând cu 1957 a avut un lung şir de expoziţii atât la galerii din ţară, cât şi în Franţa, la Galerie Moineau, Nantes (1999) şi, în 2001, post mortem, la Galerie du Theatre, Charleville-Meziėres. Lucrările sale se află în colecţii particulare din Italia, Franţa, Germania, Japonia, Statele Unite. În 1980 publică la Editura Meridiane "Arta Naivă în Romania", o lucrare de referinţă în domeniu, considerată "actul de naştere al artei naive româneşti".

"Ceea ce îl caracterizează pe Vasile Savonea, este pictarea unor persoane în mişcare, dar în general la sfârşitul acesteia. Caută să-şi surprindă personajul în momentul când se destinde şi când, în sfârşit, se dezvăluie... " (Astrid Aymer, Vasile Savonea, ou peindre le vrai). Victor Simion, pe de altă parte, crede că "odată cu Vasile Savonea, se încheie o largă acoladă din istoria artei plastice româneşti. O acoladă care a început odată cu marele (...) Nicolae Grigorescu, s-a continuat cu Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, cu Şirato, cu Dărăscu şi cu alţi artişti din această generaţie, (...), bolnavi irecuperabili de aceea «otravă» care s-a numit culoare. Este unul dintre acei ultimi generoşi care s-au exprimat prin aceasta văpaie cromatică şi cu care se încheie o perioadă (...) im