Interpret neintrecut al cantecului nasaudean, realizator de emisiuni folclorice in radio si televiziune, politician al culturii si om al bisericii, Alexandru Pugna este un nume din prima linie a muzicii traditionale din Romania. A fost sarbatorit recent, printr-un spectacol aniversar la Sala Radio din Bucuresti, la implinirea a 50 de ani de viata si mai bine de 25 de cariera, inconjurat de colegii de scena si de publicul care ii iubeste cantecele: prilej de destainuiri si de ganduri impartasite cu cititorii nostri
Lelea Ludovica si cartea de istorie
- V-ati nascut in Caianul Mic, un sat nasaudean de sub Tibles, vestit pentru frumusetea si vechimea lui. Va mai amintiti de zapezile de-altadata? Iarna copilariei seamana cu aceea descrisa in versuri de George Cosbuc, marele poet nascut pe aceleasi plaiuri cu dvs.?
- Copilaria mea era cu adevarat ca "Iarna pe ulita" a poetului nostru nasaudean, George Cosbuc, iar clipele acelea minunate imi incalzesc si acum inima si mi-o fac mai usoara. Oricat de frig era, stateam toata ziua la sanius, venind doar din cand in cand acasa, sa ne incalzim un pic langa soba, sa ne uscam picioarele, ori sa luam o daraba de pita. Iarna a fost mereu un anotimp drag sufletului meu, poate si pentru ca in aceasta perioada erau cele mai frumoase sarbatori romanesti si crestinesti, oamenii erau mai buni si mai luminosi, iar timpul parca-si iesea din matca, devenind un timp doar al sarbatorii. Iarna, oamenii se strangeau mai usor unii cu altii si povestile se teseau mai repede. Era timp mai mult pentru vorbe si amintiri, spuse de batranii satului, ori de oamenii care veneau la noi in claca sau veneau "in povesti", chiar asa se spunea. Veneau vecinele cu lucrul de mana, si istoriile si povestile lor teseau in mintea mea scenarii fantastice. Erau clipe feerice de liniste, de impacare sufleteasca.
- Tinutul
