S-a sfarsit vanatoarea de la Balc, editia 2012.
Inca peste 250 de cadavre de mistret au fost adaugate pe rabojul petrecerii cu invitati de marca organizate de omul de afaceri Ion Tiriac. Cifra all time se apropie vertiginos de 2.000. "Ei, si?" pot intreba unii. Obisnuinta e a doua natura a omului. Iar in timp ne putem obisnui cu absolut orice, inclusiv cu crimele. "Oare?" se intreaba altii.
Anul acesta, mai mult ca in alti ani, d-l Tiriac s-a confruntat cu o problema de imagine. Contextul socio-economic si politic ii este defavorabil. In timp ce majoritatea romanilor - dar si tot mai multi europeni si americani - scrasnesc din dinti, de foame sau lipsa de speranta, o mana transnationala de prosperi oameni de afaceri isi permit sa-si alunge plictisul si rutina acumulate timp de un an, printre cifrele tranzactiilor de zeci si sute de milioane de euro sau dolari, ucigand la gramada niste vietati semidomestice. Care pentru ei, oaspeti de 2 zile ai generosului miliardar ruman, nu inseamna mai mult decat restul de cifre aflate dupa virgula unei sume cu minimum 6 zerouri, ale unor contracte sau spagi.
Cristian Grecu La fel ca in aritmetica miscarii OWS, pornita din SUA, 99% dintre noi suntem victimele experimentelor efectuate de acel 1% al elitei corporatiste, bancare si politice globale. Similitudinile dintre mistretii de la Balc si cetatenii Romaniei de azi sunt izbitoare. Supusi manipularilor, redusi la statutul de "carne de tun", haituiti de gonaci sau jandarmi, inghesuiti in tarcuri sau cartiere-dormitor, dependenti de "furajele" livrate de stapani, dupa bunul plac al acestora, decimati, atat de pusti si carabine, cat si de sistemul de invatamant si de sanatate, cu viitorul pecetluit, noi si mistretii de la Balc suntem impinsi catre singurul proiect ce pare fezabil: revolta, ruperea gardurilor si navalirea peste asupritori. Multi sarm
