Toată lumea acuză forţele de ordine că au asistat impasibile la violenţele dintre suporterii a două echipe fanion ale Egiptului. Cauza ciocnirilor de pe stadionul din Port Said, care au făcut peste 70 de victime, trebuie căutată într-o lungă tradiţie a huliganismului violent pe stadioanele de fotbal din Egipt.

Ultraşii egipteni au jucat un rol-cheie în revoluţia care a dus la înlăturarea regimului Mubarak datorită capacităţii lor de a acţiona ca grup unit. Ei erau într-un conflict cu forţele ministerului de Interne încă din 2007 şi au participat la incursiunea în birourile Securităţii de stat din februarie anul trecut, la asedierea ambasadei Israelului, cât şi la cele mai sângeroase ciocniri din piaţa Tahrir din noiembrie şi decembrie.

Galeriile celor mai populare cluburi de fotbal egiptene, Al-Ahli şi Zamalek au o istorie lungă de confruntări violente cu jandarmii şi între ele. Aceste grupuri au devenit cu atât mai puternice cu cât, odată cu căderea regimului Mubarak, forţele de securitate au fost aproape complet restructurate. Pentru prima oară, ultraşii fac legea pe stadioane iar orice provocare se poate transforma într-un masacru, scrie Foreign Policy.

Rivalitatea dintre cele mai titrate cluburi egiptene Al-Ahly şi Zamalek, datează încă de la fondarea lor, la începutul secolului 20, când primul era clubul naţionaliştilor şi opozanţilor faţă de dominaţia colonială britanică, iar celălalt era considerat clubul britanicilor, al asociaţilor egipteni ai acestora şi al monarhiei. Numai ura împotriva poliţiei şi a regimului Mubarak a reuşit să apropie cele două grupuri şi să le aducă împreună în piaţa Tahrir. „În timpul revoluţiei, ultraşii au jucat un rol important aducând în sprijinul protestatarilor experienţa lor de gherilă urbană în lupta cu forţele de ordine. Ei au barat accesul poliţiştilor în Piaţa Tahrir, ţinând vie flacăra revoluţi