Valerian Sava, O istorie subiectivă a tranziţiei filmice. Al Patrulea Val, restauraţia mediocrată şi refondarea cinema-ului românesc,

Piteşti: Editura Paralela 45, 2011

Valerian Sava este unul dintre cei mai activi critici de film, iar ceea ce face mai complicat profilul său ţine de a doua calitate a sa, cea de istoric de film, fapt confirmat de strălucita Istorie critică a filmului românesc contemporan, apărută în 1999.

Activismul său este mai puţin militant, cât polemic, vizează instituţiile legate de lumea filmului în ceea ce au ele găunos, incosistent şi litificat aşa cum ar face-o un critic tânăr şi nu un aşezat istoric al filmului. Luptătorul pe baricade este şi un om de cabinet şi mai ales de bibliotecă, „anarhistul” vitriolant lansând „manifeste” este şi un bun organizator când transformă manifestele în program – iniţiativele sale au mers în direcţia aglutinării unor noi generaţii de critici de film, iar printre aceştia m-am numărat şi eu. Valerian Sava are ceea ce nicio şcoală nu poate suplini, are intuiţie, acel al şaselea simţ care te face să „ghiceşti” miezul lucrurilor. Din confruntările colegiale cu Valerian Sava asupra unor filme nu se iese întotdeauna uşor, totul este inflamabil în jur, însă un lucru este cert: pasiunea sa pentru film, investirea totală într-un subiect, apărând sau atacând. Acest reflex polemic însoţeşte ca o umbră şi textul cărţii de faţă, O istorie subiectivă a tranziţiei filmice. Al Patrulea Val şi restauraţia mediocrată şi refondarea cinema-ului românesc (Editura Paralela 45, Piteşti, 2011). Prin ea, autorul se „răzbună” împotriva mediocrităţii într-un mod afirmativ, analizând ascensiunea noii generaţii de cineaşti, generaţia Noului Val sau Noul Cinema Românesc (NCR).

Valerian Sava evită termenul singular de „istorie”, relativizându-l prin sintagma „istorie subiectivă”, poate şi pentru