Ea are o căciulă acoperită cu un batic, mănuşi groase şi un şorţ la brâu. El alimentează taraba cu legume. Alături, o vânzătoare îşi expune şi ea marfa: o cutie cu mere aproape degerate. Clienţi, nu prea. În Piaţa Domenii din Capitală bate vântul. Şi la propriu şi la figurat. Un reportaj marca RFI.
Mă apropii de un domn şi o doamnă, care vând legume. Morcovii sunt aliniaţi milităreşte pe tarabă. În ciuda viscolului, cei doi vânzători zâmbesc şi nu stau locului o clipă.
"Ne protejăm cu ceaiuri calde şi cu căldură sufletească. Nu ne e frică de frig", spune ea. "Asta a fost sperietoare de la ei, că nu e chiar aşa frig afară. Eu am stat an de an aici în piaţă. Ne încălzim cu ceaiuri, mai facem mişcare, mă mai duc în maşină, mai pornim motorul, mai stăm acolo. Nu scoatem toate legumele pe tarabă, scoatem puţin câte puţin, ca să nu îngheţe, păi ne batem joc de munca noastră?", o completează el.
Îi las pe cei doi vânzători de morcovi şi mă îndrept spre o doamnă înfofolită bine, care păzeşte cu străşnicie taraba cu zarzavaturi. Nici ea nu stă locului o clipă. Nu pentru că ar avea prea mulţi clienţi, ci mai mult ca să se dezgheţe. Gluga hainei îi serveşte drept scut împotriva fulgilor mărunţi, dar care pişcă rău din cauza vântului.
"Mă încălzesc cu o cafea, cu lapte cald, cu ceaiuri. Legumele mai îngheaţă, dar cum îngheaţă aşa se şi dezgheaţă. Nu le scoatem pe toate pe tarabă, le ţinem ambalate în saci, în cutii, învelite în pături", spune femeia.
Nu termin bine cu vânzătoarea de zarzavaturi, că privirea-mi cade asupra unei doamne portocalii. Nu atât de la frig, cât de la culoarea hainei, pe care o remarc de la distanţă. Femeia stă pe jumătate într-o cabină telefonică şi vinde tichete la bingo. Îmi spune cu voioşie că nu ar pleca din stradă nici moartă: are clienţii ei fideli, iar timpul înseamnă bani.
"Este interesul nostru să facem
