Iarna ninge. Greu de crezut, dar poate sa ninga chiar si viscolit, iar unele masini sa ramana blocate. Apocalipsa a venit, in cele din urma. Nu a mai avut rabdare pana pe 21 decembrie 2012 pe model Maya si a venit mai devreme, asa cum ii sta bine oricarei Apocalipse.

Mi-am luat tot ce cred ca mi-ar trebui, pentru a o petrece asa cum se cuvine. Si chiar daca nu va mai veni sfarsitul lumii, am destula mancare pentru o saptamana! Slava Domnului ca avem hipermarketuri!

Prin definitie, sfarsitul lumii trebuie sa vina prin suprindere, pe nepregatite, sa nu stie nimeni ce sa faca. Adica, asa cum se spune chiar in Biblie, sa vina ca un hot.

O tura scurta prin marile magazine, de vreo doua ore de stat la coada, iti arata ca lumea chiar a luat in serios avertizarile de la televizor. Sa traiasca cine a inventat si magazinele astea in care intri ca intr-un depozit si te incarci si cu ce nu vrei.

Daca nu ati apucat inca sa va faceti provizii, aflati de la mine ca rafturile nu s-au golit inca. Mai e putin pana intra in vigoare codul portocaliu sau rosu, nu mai conteaza. Conteaza ca e un cod, oricare ar fi el, chit ca nimeni habar nu are ce semnificatie are si ce ar trebui sa faca in astfel de situatii.

Nici asteroidul urias Apophis nu ne-a venit de hac, nici cometa Elenin nu ne-a mai vizitat, nici macar vreo planeta misterioasa nu ne-a mai lovit. In schimb, ne-am inzapezit. Pana si protestele din Piata Universitatii s-au cam stins, caci lumea a fugit repede sa isi cumpere mancare si apa.

Ma intreb daca nu cumva ajungem ca in povestea cu drobul de sare. Oamenii mor de sete daca nu beau apa microbiologic pura, aici, in Bucuresti, cea de la bucatarie este otravita. Bucurestenii au zis ca mai bine isi traiesc Apocalipsa zapezii in masini si au iesit cu ele la plimbare, chiar acum cand utilajele incearca sa se stre