Păm�ntul totdeauna� Din prea multă iubire şi nevoia de a avea măcar o bucăţică a lor, ţăranii nu au simţit o clipă nici frica de moarte. Lipsa acestuia, de cele mai multe ori, a produs în afara furtunoaselor evenimente sociale la nivel naţional, de-a lungul istoriei zbuciumate a poporului, la conflicte între familii, între părinţi şi copii, între copii şi familiilor lor când a fost vorba de-al împărţi şi pe cel puţin. De aceea asupra pământului, s-au abătut grele blesteme din partea amărâţilor. Părinţii au trimis asupra pământului, asupra copiilor care-şi cereau bucata lor, pentru familiile lor, şi al celor mulţi asupra celor avuţi. Aceste blesteme nu vor fi şterse cât cei săraci, nu vor avea această „palmă” a lor şi cât timp dreptatea nu li se va face, nu li se va fura dreptul lor, de către cei, de care de multe ori şi-au legat speranţele. În pragul bătrâneţilor, cei care nu-l mai pot munci, neavând nici posibilităţi materiale în aceşti ani, s-au gândit să-l arendeze, unora care le-au promis, venituri frumoase de pe el. dar, repede aceşti arendaşi au uitat ca întotdeauna de vorbă, şi-i păcălesc şi acum, ca şi altă dată. Pământul acesta fie că nu a produs ani la rând recolte mari, dar boierul nu l-a părăsit lăsând învăţătură urmaşilor lor de învăţătură, (fie că acest pământ a fost însuşit pe nedrept). Pământul acesta oriunde a fost blestemat fie de cei cu moşii intinse, dar şi de cei cu pământ puţin şi mulţi. La Ciulniţei: „Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud, am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat – dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume; nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aici suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri. - Tu eşti singurul băiat din familia noastră. Să rămâi aici, pe pământul ăsta, să nu te mişti şi să