Facem apel către autorităţile române să declare cod roşu,
Uitaţi vecinii ce repede s-au mişcat. Ungurii, sîrbii au tupeu, noi nu sîntem în stare să înfruntăm adevărul sau minciuna care să ne uşureze orgasmul.
Rugăm Agenţia Naţională de Meteorologie să declare cod roşu
Chiar dacă nu e.
Îl vrem! Vrem moderatorii să ţipe extaziaţi, să-şi rupă hainele de pe ei, să se lovească cu capetele de prompter,
să geamă că este,
că este cod roşu.
Vrem să gîfîie invitaţii în studiouri şi să răsufle ca nişte bătrîni înţelepţi după ce s-au confruntat cu nămeţii
Vrem moderatorii să urle că e ger, că e zăpadă, că e rrrrecord, că nu s-a mai văzut,
Vrem primarii, premierii şi miniştrii să dea ceai pe autostradă, dar să nu dea cu sare sau nisip
să nu deszăpezească pentru că ne pot strica codul nostru roşu.
Vrem să umplem parcările de la supermarketuri, să dărîmăm rafturile, să alergăm cu cartoanele cu ouă prin ninsoare şi să plîngem la casierie că ne aşteaptă copilul de doi ani în maşină ca să ne lase oamenii în faţă.
Vrem să fim umani la căldurică la TV, să empatizăm cu oamenii fără adăpost de care nu mai ştiam nimic de anul trecut de la ultima BETA pe acest subiect.
Vrem o ninsoare ca în 1954. Ca să nu mai rîdă părinţii şi bunici noştri de noi că sîntem isterici aiurea. Să le arătăm că şi noi putem.
Vrem ca jandarmeria să ne deszăpezească, nu să ne snopească. Vrem să ne mîngîie împreună cu puterea pe capete.
Vrem ca Adrian Sîrbu să ne dea Singur acasă şi alte filme de Crăciun
Dacă nu se declară cod roşu ne vom opri înainte de orgasm, în mijlocul sufrageriei, înconjuraţi de zeci de kile de banane, pateuri, beri la pet şi cartuşe de ţigări.
Ne-ar face rău psihic.
Vrem să nu ne mai putem duce la şcoală sau la serviciu sau la bancă să ne plătim ratele.
să se blocheze tot.
Nu se poate să
