Paul Nancă, managerul Fundaţiei Culturale Phoenix, îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
„Începutul carierei mele coincide, oarecum, cu începuturile muzicii pop-folk-rock-jazz din România, mai precis cu vremurile celui mai crunt underground din perioada comunistă. Înclinaţiile mi-au devenit vizibile încă de prin anii gimnaziului, când eram activ în zona «serbărilor», «reuniunilor» şi «ceaiurilor dansante», atât cât erau tolerate sau scăpate de sub control aceste manifestări «decadente» ale «propagandei imperialiste». Din ce în ce mai activ am fost în perioada liceului şi a studenţiei, când am început şi să am colaborări constante şi în presă (aveam rubrici muzicale săptămânale sau periodice la Viaţa Studenţească şi Scânteia Tineretului) şi când am luat şi primele contacte cu muzicieni importanţi (Johnny Răducanu, Dan Andrei Aldea, Liviu Tudan, Mircea Florian ş.a.).
Nici angajarea mea «în câmpul muncii» nu m-a potolit, aşa că am început în paralel să lucrez, mai mult sau mai puţin voluntar, la organizarea unor evenimente majore de sub egida BTT (Biroul de Turism pentru Tineret): Serbările Mării, Serbările Zăpezii, Festivalul de Jazz, reuşind chiar primul (şi singurul, din păcate) Festival Rock la Costineşti, care chiar s-a chemat «rock» – culmea sacrilegiului, pe vremea aceea (1982), şi multe turnee cu artişti de folk şi rock (Compact, Holograf, Iris, Roşu şi Negru, Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Zoia Alecu etc. etc.), mascate sub generice «mobilizatoare», pentru a fi acceptate de «conducerea superioară de partid».
În paralel cu abilităţi pe care nici eu nu mi le-aş fi bănuit, am reuşit să promovez, în revista studenţilor din Bucureşti, literatura generaţiei ’90, prin colecţia «Cartea cea mai mică», debut mascat al celor mai mulţi autori de valoare din ultimii ani ai co
