Câteodată, îmi este dor de George Pruteanu. Nu a fost el cel mai bun politician din România, a făcut şi greşeli, dar a apărat limba română ca un fanatic. Şi bine a făcut! Mai ales că unii îşi bat joc de limba română cu bucuria unui dement. Câteodată, îmi este dor de George Pruteanu. Nu a fost el cel mai bun politician din România, a făcut şi greşeli, dar a apărat limba română ca un fanatic. Şi bine a făcut! Mai ales că unii îşi bat joc de limba română cu bucuria unui dement.
M-am săturat de termenul “asum”. Toată lumea îşi asumă ceva. Am devenit o ţară de responsabili, pentru că asta înseamnă asumare în DEX: “A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva”. Se poartă asumatul, se merge cu asumatul. Un alt cuvânt prost şi des invocat zilele acestea până la saturaţie este “autist”. “Guvernul este autist, puterea se comportă ca un autist, sunt autişti”. În loc să explice lipsa dialogului, blocajul unei comunicări, politicienii, dar şi analiştii de duzină au apelat la acest cuvânt: autism! Dacă toţi sau măcar unii dintre ei ar ştii ce înseamnă, probabil nu l-ar mai folosi. Autismul este o tulburare a creierului, care interferează adesea cu abilitatea de a comunica şi de a relaţiona cu cei din jur. Da, e o boală cruntă, este un handicap groaznic.
Copiii cu acest sindrom au nevoie de un însoţitor în aproape toate domeniile vieţii lor cotidiene. Alţii, mai norocoşi, pot fi capabili să funcţioneze la un nivel foarte ridicat şi pot chiar să meargă la o şcoală normală. Amintiţi-vă de genialul film “Rain Man”. O dramă, şi nu cred că cineva şi-ar dori să aibă parte de un frate sau un neam aidoma celui jucat de Dustin Hoffman. Nu mai jigniţi o groază de persoane prin folosirea acestui cuvânt. Nu încercaţi să caricaturizaţi nişte politicieni, atribuindu- le o boală cruntă! Nu-i firesc, e lipsă de obraz. Şi mă refer şi la tine, Ion Iliescu, că tot ai
