Cînd mă trezesc, sub perna mea creşte o cruce

pînă la tălpi, cu braţele pînă la palme,

pe care o plimb toată ziua prin tîrg,

ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre,

pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foşnitoare,

toată ziua este un aşternut gol şi pustiu

ca mesele unui restaurant prin care se aud nunţile pe perdelele trase

ca nişte mirese răs-tihnite în pat,

toată ziua este un taler pe care cad bănuţii de bronz ai mirelui,

frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare,

la rîndul ei crucea iese din mine şi se aşează pe turlele bisericilor

în care nu am intrat,

a iubit şi ea ca mine,

pe mine a fost răstignită şi acum geme în bătaia vîntului,

mereu sub cer, nu în cer,

sîngele ei îmi udă pielea mea foşnitoare ca o mireasă

pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce

în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi –

iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit –

mîine, le spune celor nevăzuţi, veţi fi cu mine în barul din colţ,

unde voi fi şi eu,

crucea mea coborînd ca o umbră după apus

în trupul care i-a dat naştere –

voi dormi la nesfîrşit în braţele ei.

Cînd mă trezesc, sub perna mea creşte o cruce

pînă la tălpi, cu braţele pînă la palme,

pe care o plimb toată ziua prin tîrg,

ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre,

pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foşnitoare,

toată ziua este un aşternut gol şi pustiu

ca mesele unui restaurant prin care se aud nunţile pe perdelele trase

ca nişte mirese răs-tihnite în pat,

toată ziua este un taler pe care cad bănuţii de bronz ai mirelui,

frunze pe care nu le mai calcă nimeni