Fundaţia Academia Civică a pus în valoare clădirea în care a fost exterminată elita interbelică a României.

Pe măsură ce trec anii, generaţiile care vin după noi ştiu mai puţin despre începuturile organizării Memorialului de la Sighetu Marmaţiei, fostă închisoare-mormânt de pe timpurile imperiilor străine. Închisoare în care, iată, şi regimul comunist a exterminat, programatic, floarea intelectualităţii române, făuritorii Marii Uniri de la 1918, ofiţeri de toate gradele ce au luptat pentru dezrobirea Ardealului, după 23 august 1944, oameni de ştiinţă, profesori universitari, medici, înalţi ­prelaţi din rândurile confesiunilor existente în Transilvania sau simpli ţărani şi muncitori, ce s-au ridicat împotriva ­comunismului, frecvent, cu ­arma în mână...

Un asemenea spaţiu concentraţionar trebuia, se impunea, să devină un Panteon naţional al durerii şi suferinţei unui popor subjugat, luat în „primire" de haita instaurată la putere, cu mulţi alogeni în sânul ei, sfâşiind-o fără scrupule din toate punctele de vedere, imediat după 1944.

Totul a început la Strasbourg

Începutul istoriei Memorialului a fost făcut pe 29 ianuarie 1993. În acel an, la Strasbourg, cunoscuta scriitoare şi disidentă Ana Blandiana a solicitat secretarului general al Consiliului Europei, Catherine Lalumierè, sprijin pentru transformarea închisorii de la Sighet într-un Memorial care, redat circuitului public, să arate vizitatorilor cruzimea fără limită a torţionarilor păgâni, „metode" de exterminare, cum numai la Auschwitz s-au mai constatat.

Şi iată, cererea adresată Consiliului Europei a fost aprobată, iar Consiliul Local a transferat clădirea închisorii în patrimoniul Fundaţiei „Academia Civică", aşa încât, în acelaşi an, între 22 şi 23 mai, Alianţa Civică şi toţi cei care s-au declarat gata să susţină ideea, au luat parte la primul simpozion intitulat atât de