Mihai Măniuţiu, Opiniile unui călător nedemn de încredere,

Cluj-Napoca, Editura Bybliothek, 2011, 342 pag.

Editura clujeană Bybliothek a lansat o „serie de autor” Mihai Măniuţiu: În Balkanya, eu şi ceilalţi demoni, poeme şi prozopoeme, Opiniile unui călător nedemn de încredere, povestiri, Exorcisme, ediţia a doua, şi o nouă ediţie a romanului Memoriile hingherului. Indiferent de specia frecventată, fragmentul e instrument predilect al receptării caleidoscopice şi teatrale pe care Mihai Măniuţiu o aplică lumii: nu colectare de cioburi şi frânturi şi alăturare a lor în întâmplătoare mozaicuri în două dimensiuni, ci forţare a latenţelor pluridimensionale, căci fiecare felie tomografiată a existenţei e oprită de imaginaţia gestual-simbolică a scriitorului-regizor şi somată să-şi reveleze mai multele, posibile, continuări şi rute. Nu unicalea e itinerarul călătorilor şi fugarilor săi, ci labirintul, spirala, vârtejul, ramificaţia barocă, în stare de neaşteptate zboruri şi forări. Micşorarea omului sub inflaţie de obiecte inutile şi informaţii incapabile să numească veritabile evenimente ale fiinţei se petrece într-un prezent monoton şi, paradoxal, în nestăpânită metamorfozare. Scrisul exploatează liber rămăşiţe ale imaginarului debordant, neepuizat în exerciţiul regizoral. Maniera suprarealistă de transcriere, cu devieri onirice, digresiuni parabolice şi figuri ludice, îi este la îndemână, punerea în scenă fiind ea însăşi recurs la suprarealitate. Rostirea devine prospectivă, fascinată de miraculoasa şi extenuanta sa diversitate figurală.

Opiniile…, povestirea care dă titlul volumului, este o subtil-amară radiografie a „ţărişoarei” şi a (ne)şanselor ei. Adevărurile sunt spuse prin recurs la o străină gură – profesorul-călător „cu diplomă în ştiinţele oculte şi etnopsihologie“, răsfrângere cinic-tăioasă a naratorului băştinaş, într-o călăt