Am fost nişte cârcotaşi când am luat în balon Jandarmeria pentru că a băgat în dubă „site-ul de cultură". Am înţeles asta ascultându-l astăzi pe ministrul Internelor şi Administraţiei. Traian Igaş s-a pus iar cu bastonul pe limba română. A rupt-o în două.
Dacă ministrul de resort nu e capabil să rostească în mod corect o frază banală, cum putem cere unui plutonier din Jandarmerie să înţeleagă care-i treaba cu internetul şi cultura? Până la urmă nu-i plătim jandarmului leafa pentru a avea cultura unui academician. Dar, în cazul unui ministru, este admisă o asemenea lipsă de educaţie?
De o săptămână e urgie hibernală în România. Viscolul şi gerul convoacă zilnic comandamentul guvernamental de iarnă, în care joacă un rol important şeful de la Interne, adică domnul Traian Igaş. Din această pricină ministrul Igaş e nevoit să vorbească des în faţa camerelor de luat vederi. Probabil mult mai des decât îşi doreşte.
Aproape la fiecare frază rostită, Igaş a demonstrat că plutonierul cu site-ul de cultură e profesor universitar, în comparaţie cu şeful ministerului.
Ultimul porumbel a zburat din gura ministrului sâmbătă, 4 februarie 2012, când a spus că sunt localităţi „vădite" de curent electric. Contravenţia gramaticală s-a produs chiar sub ochii prim-ministrului Emil Boc.
Astfel, fără să vrea, Igaş a dat un sens şi mai amuzant discursului rostit acum câţiva ani de europarlamentarul Elena Băsescu: „În timp ce unii dintre noi abia spunem numai câteva cuvinte, domnul Emil Boc editează perfect câteva fraze". Poate nu ar strica să editeze Boc şi cele câteva cuvinte ale lui Igaş, între finalul comandamentului de iarnă şi începutul conferinţei de presă. Sau să-i ceară să tacă din gură.
Mulţi ar spune, acum, că treaba unui ministru de Interne nu este să "editeze perfect" toate frazele pe care le rosteşte, la fel cum nu e