- Social - nr. 945 / 4 Februarie, 2012 Nu exista zi in care posturile de televiziune sa nu ne informeze, la orele de stiri, despre aprecierile ce se fac "in lumea libera” cu privire la "cultivarea” coruptiei in Romania. Se poate aprecia ca, in majoritatea tarilor europene, cand spui Romania, intelegi coruptie, iar cand zici coruptie, gandul te trimite la Romania. Iata cu ce titlu de glorie ne-am ales in urma evenimentelor din 1989. Poporul roman, pasnic, pazitor al poruncilor dogmei crestine, a fost dintotdeauna harnic ti cinstit. Coruptia au adus-o si au implementat-o la noi, mai ales strainii. In decursul istoriei, au fost domnitori care, cu autoritatea lor, au curmat, cel putin pentru un timp, cultivarea acestui flagel. Sa ne amintim de masurile luate de catre domnitorul Vlad Tepes, care a scapat tara de corupti si de talhari. Masuri asemanatoare au fost luate si de catre alti domnitori, dar fara rasunet peste veacuri. In timpul dictaturii antonesciene a fost gasita o alta modalitate de aducere "a ratacitilor” la calea cinstei si a respectarii celor zece porunci, fara prea multe comentarii. Daca incriminatul avea stagiul militar satisfacut, era concentrat imediat si trimis pe front in linia intai. Regimul comunist nu s-a lasat nici el mai prejos. Pe avizii de imbogatire si pe risipitorii care produceau statului pagube, mai mari de 100.000 de lei, ii trecea "la cele vesnice”, asa ca "amatorii de asemenea afaceri” au abandonat calea care sa-i duca pe scurtatura spre rai. Astazi s-au gasit si se gasesc diferite modalitati pentru a inlesni coruptia si dreptul la jaf. Ba chiar si in forul suprem al tarii oameni cinstiti si corupti sunt amestecati, precum in turme oile albe cu cele negre, iar cele seine fac trecerea de la o categorie la alta, un fel de "traseism”. Poate ca va veni, totusi, o vreme cand poporul roman se va trezi din amorteala. Atunci vinovatii de de