În Arhivele Olteniei din 1923 găsim o relatare despre expoziţia unui tânăr pictor, I. Negulescu. Pare un anonim, la prima vedere, însă el a ajuns să fie cunoscut sub numele de Jean Negulesco, omul care a lăsat o amprentă vizibilă asupra industriei de film de peste Ocean.
Sub stăpânirea unei sugestii impuse din afară, sau chiar conştienţi de sine, spunea C.D. Fortunescu, unii artişti „se trudesc în perfectă sinceritate să obţină efecte artistice printr’o simplificare de linii şi printr’o uniformizare armonică de culori“. Tănărul Negulescu făcea parte din această categorie. Craiovean la origini, născut la finele lui februarie 1900, el izbutise „a realiza pe pânză or carton ceeace sufletul său de artist, într’o pornire sinceră, caută dibuind. Dar nu este nici exclus să găsească ceva pe această cale. Cine ştie? Poate, să se descopere pe sine însuşi. Deocamdată, pictorul se află la răscruciul a două drumuri, a două influenţe: cea clasică şi cea modernistă, cu tendinţa de emancipare de sub disciplina celei d’intâi. Căci felul său din urmă de a jugrăvi este, socotesc, doar un stadiu, popasul actual al evoluţiei acestui talent în mugurire“.
Impulsul „George Enescu“
Din Jean Negulesco a rămas, în Craiova, doar o firmă atârnând pe o clădire veche şi o stradă cu acest nume. Însă, cine era, cu adevărat, Jean Negulesco, în afară de pictorul tânăr privit pe atunci cu scepticism, dar şi cu o oarecare speranţă?
Ioan Negulescu a studiat la Liceul „Carol I“ din Craiova. Talentul său pentru artă s-a arătat timpuriu, atunci când, fiind cercetaș voluntar în rândurile Crucii Roșii din timpul Primului Război Mondial, a schițat un portret al lui George Enescu. Negulescu s-a hotărât să devină pictor atunci când compozitorul român, căruia i-a plăcut desenul, l-a cumpărat la un preț ridicat. După acest episod, pictorul s-a îndreptat spre studiile Şcolii de
