Felul în care se va restructura datoria Greciei va determina viitorul întregii economii europene. Cu o lună până la faliment, Atena trebuie să găsească o soluţie.
În urmă cu aproape un an, liderii europeni au decis că orice plan de salvare a Greciei trebuie să se bazeze şi pe participarea sectorului privat, altfel nu are sorţi de izbândă. Mai uşor zis decât făcut. Încă din iulie 2011, negocierile dintre creditorii privaţi, care deţin obligaţiuni guvernamentale elene în valoare de aproximativ 200 de miliarde de euro, şi oficiali eleni s-au terminat fie cu eşecuri dureroase, fie cu acorduri nerespectate.
Acum, Grecia este la doar câteva săptămâni de intrarea în incapacitate de plată. La 20 martie, statul are de răscumpărat obligaţiuni în valoare de 14,4 miliarde de euro, datorie pe care nu-şi permite să o achite fără ajutor extern, spun analiştii. Sprijinul este condiţionat însă de încheierea unui acord cu creditorii privaţi. Astfel, Atena se află între ciocan şi nicovală: să accepte condiţiile bancherilor sau să intre în faliment.
Împrumuturi noi de 150 de miliarde de euro
Restructurarea datoriei face parte dintr-un program amplu de asistenţă financiară (cel mai mare oferit până acum de UE şi FMI), cu credite externe în valoare de până la 150 de miliarde de euro. Până atunci, cei care trag sforile acestui plan trimit mesaje contradictorii Atenei. Nemţii vor mai multă austeritate, reforme şi privatizări.
Fondul Monetar avertizează însă că tratamentul cu tăieri prea dure „va ucide pacientul". În momentul de faţă, există patru scenarii, fiecare cu avantaje şi dezavantaje. Cea mai fericită situaţie este încheierea unui acord cu adevărat voluntar. Practic, restructurarea datoriei publice se va realiza prin schimbarea obligaţiunilor guvernamentale vândute deja cu altele care vor avea dobânzi mai mici şi scadenţe mai lungi. Pân
