În Piața Rahova din Sibiu, trei femei n-au avut astâmpăr acasă, la căldură, degerând optimiste în gerul care venea în valuri dinspre câmpia Șelimbăr. Ele au ținut deschisă piața chiar dacă n-au vândut nimic Sursa: Traian Deleanu
În coasta mai întunecată a celui mai nou hipermarket din marginea Sibiului, tarabele din piața Rahova au încremenit fără urmă de client între valuri murdare de zăpadă pietrificată.
Deși vremea s-a mai înmuiat, aerul n-a sărit de minus opt grade în miezul zilei. Așa că în spatele tarabelor paralizate de ger, nu mai mult de trei femei, ascunse după straturi buhăite de haine, au îndrăznit să vină de dimineață, să-și vândă recoltele scoase în pivnițe.
„E bine, dacă mă plâng, cu ce m-ajută?”
Înțepenite de mai bine de cinci ore, precupețele așteaptă în tăcere apropierea mea, a singurului potențial client din toată zona. Dezamăgită că n-am venit să mă târguiesc pentru nimic, Mărioara din Bungard (sat la vreo șapte km de Sibiu) își așterne la loc pătura rece peste mâna de morcovi, rădăcini de pătrunjel și ceapă. „E bine, de ce să nu fie bine? Păi, dacă spun că e rău cu ce mă ajută?”.
Vecina ei de tarabă așteaptă să se stâmpere viforul ascuțit ce bate dinspre câmpia Șelimbărului și își scoate nasul roșu de sub gecile acoperite cu o vestă. „Nu merge, îngheață, ai?”, remarcă ea dând ușor din cap înspre pixul meu, ce refuză să lase urme în agendă. Cum după 25 de minute de ger pixul refuză definitiv să mai scrie, iar degetele mâinilor nu mai răspund la comenzi, nu-mi rămâne decât să bat pe loc din picioare. Chiar dacă femeile spun că mișcarea încălzește, adierea subțire dinspre câmp anulează orice efect termic pozitiv.
Un moș a înghețat înainte să ceară ceva
Un bâtrânel cu respirația ascunsă sub o căciulă imensă trece neauzit prin dreptul unei tarabe. ”Mere, mere, domnu'?”, î
