E un du-te-vino la palat: preşedintele Traian Băsescu se întâlneşte, pe rând, la Cotroceni, cu partidele parlamentare. În discuţie, ratificarea Tratatului european privind stabilitatea economică şi financiară, precum şi funcţionarea Parlamentului României, adică subiecte, în practică, deja consumate. Săptămâna trecută, la Bruxelles, şeful statului şi-a dat acordul pentru adoptarea Tratatului, acesta urmând să fie ratificat de Legislativ până în 2013, şi, tot săptămâna trecută, Opoziţia a intrat în grevă parlamentară. Ce rost mai are, aşadar, această dezbatere politică post factum?

Înainte de petrecerea evenimentelor, ea ar fi avut sens: preşedintele ar fi obţinut girul partidelor pentru regulile fiscale dure convenite de ţările membre ale UE şi ar fi dezamorsat, poate, protestul USL, dacă s-ar fi dovedit receptiv la unele dintre propunerile acesteia. În urmă cu două săptămâni însă fierbeau pieţele şi reţelele de socializare, televiziunile şi telespectatorii lor, iar pentru domnul Băsescu - temerarul comandant de navă, ce nu ratează niciodată destinaţia, cum s-a exprimat – a lua în seamă avertismentul de furtună este semn de slăbiciune. Acum, că vânturile s-au mai domolit, se lasă, în fine, dus de briza dialogului, cu o agendă subire, din care doar al doilea punct lasă loc de suspans şi li se pare unora interesant.

Lui Ionel Blănculescu, de pildă, fost ministru al Autorităţilor de Control în Guvernul Năstase, actualmente consultant economic şi partizan al proiectului Roşia Montană, care a declarat, la RTV, că se simte onorat de nominalizarea sa ca posibil urmaş al lui Emil Boc, la şefia guvernului. El ar accepta, bucuros, funcţia şi – ce emoţionant! – ar transfera programul de austeritate de la populaţie, la marii corupţi şi evazionişti, îngrăşaţi încă de pe vremea când dl Blănculescu era şef la Control. Şi lui Adrian Năstase, analist pe blog, i se p