DESTIN. Niculina Trandafir n-a reuşit să meargă nicio zi la şcoală. Părinţii i-au spus că-s prea săraci. Acum are 30 de ani şi patru copii. Cei mari o învaţă să citească după televizor.
N-am nicio clasă, dar adun fier pe groapă până n-oi mai putea, ca să meargă copiii mei la şcoală. Atât de mult mi-am dorit şi eu să mă duc, dar mama mi-a zis ca n-are cum să mă ţină, că n-are posibilităţi şi că mai aveam şi grija fraţilor mai mici. Iar eu visam să fac facultate! Când m-am măritat, m-am jurat că ai mei copii or să înveţe carte! Şi să ştiţi că fetele care-s la şcoală învaţă foarte bine, să întrebaţi la doamna directoare", a început să-şi depene povestea Niculina, o tânără femeie de etnie romă, care acum îşi creşte singură cei patru copii.
Suntem în satul Sterea, comuna Clejani din judeţul Giurgiu, iar în faţă avem trei căsuţe aruncate în pustiu, pe coama unui deal, la capătul localităţii. "Sunt oameni sărmani şi cinstiţi, copiii lor vin zilnic la şcoală şi învaţă. Până a rezolvat domnul primar cu lumina, învăţau la lumânare, vai de capul lor. Sunt extrem de săraci şi merită ajutaţi. Fetele sunt premiante", adaugă elemente noi tabloului doamna profesoară.
Şi televizoruls-a stricat
În camera curată, unde Niculina şi copiii ei se adună pe timp de iarnă, soba duduie. Copiii cei mari, adică două fete de 14 şi 11 ani, nu s-au întors de la şcoală. Adriana, de opt ani, şi Marian, de un an şi opt luni, se joacă în pat. Niculina nu poartă fuste colorate, salbe sau broboade. Vorbeşte mult şi foarte corect gramatical, încât n-ai zice că nu a fost o zi la şcoală.
Ne arată televizorul – un "Nei" de prin anii 90. Probabil că l-a găsit la groapa de gunoi de la Chiajna, acolo unde se duce aproape zilnic să adune fier vechi ca să-l vândă. "La televizorul ăsta, care nu mai merge, mă învăţau fetele care sunt literele şi ziceau să citesc. Acum nu se mai poate. Dar n
