Protestele din ultima perioadă arată că lumea, aşa cum o ştim, nu va mai fi niciodată la fel.

A fost suficient ca Raed Arafat, un subsecretar de stat din Ministerul Sănătăţii de origine arabă (mai exact palestiniană) să îşi dea demisia - după un conflict public cu preşedintele Băsescu - ca aproape în fiecare mare oraş din România să înceapă un val de proteste de stradă, care au durat aproximativ trei săptămâni.

Anul trecut, de protestat a protestat aproape toată lumea. Ieşiri în stradă am văzut şi în ţările arabe, şi la Londra, şi la Atena, şi la Budapesta, şi la Moscova, şi la Paris, şi la Roma, şi la Tel Aviv, şi la New York. Europenii s-au revoltat împotriva măsurilor de austeritate pe care le-au instituit guvernele lor, iar americanii vor să „ocupe" Wall Street-ul (Occupy Wall Street), revoltaţi de faptul că bancherii iau bonusuri nejustificate. Starea de insurgenţă generală i-a determinat pe jurnaliştii de la „Time" să desemeneze protestatarul drept personalitatea anului 2011.

Din moment ce protestele au cuprins de-a lungul unui singur an ţări a căror populaţie însumează trei miliarde de oameni, adică peste 40% din populaţia globului, trebuie să existe o explicaţie comună. Aceasta vine dintr-un „sentiment general de inechitate", în opinia lui Dan Pascariu, preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, unul dintre cei mai longevivi bancheri români. Peste tot în lume, oamenii sancţionează „incapacitatea statului de a crea o societate justă", continuă Pascariu ale cărui preocupări curente gravitează în jurul problemelor de leadership şi mentorship.

Cu alte cuvinte, capitalismul va fi mai echitabil sau nu va fi deloc, apropo de profeţia lui Andre Malraux, aproape devenită clişeu, potrivit căreia „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc". Ca o observaţie de natură lingvistică, în limba engleză, „equity" înseamnă