O legendă care continuă. O poveste care a înnobilat și a incitat totodată, de –a lungul timpului, lumea automobilelor sport: Ferrari. Rezonanța numelui depășește un simplu ”nechezat” de firmă, iar căluțul cabrat este mai mult decât un simbol de marcă.
Dacă nu ar fi existat vizionarul Enzo Ferrari, același căluț cabrat ar fi rămas, probabil, doar simbolul unei escadrile de luptă din cel De-al Doilea Război Mondial. Dar războaiele sunt făcute pentru a fi câștigate, ori pierdute, însă în cazul celebrei mărci, cu siguranță au fost făcute pentru a fi câștigate. Tatăl și fratele lui Enzo au murit pe câmpul de luptă, dar el nu s-a lăsat învins de viață. Căci, în fond, orice afacere se dovedește a fi mai de succes dacă în rețeta sa intră și puțin tragism, ori emoție.
Ambiția lui Enzo
Născut pe 18 februarie 1898 la Modena, în nordul Italiei. Frontul avea să fie mai ”blând” cu Enzo: doar rănit, este lăsat la vatră în 1917. Întors acasă, vrea să se apuce de muncă pentru a uita, dar nu apelând la oricine, ci chiar la Fiat, care...îl refuză. Nu se lasă descurajat și reușește să se angajeze în 1918 la compania Vespa, urmând să testeze mașini. Astfel, i se oferă ocazia de a participa la prima sa cursă automobilistică, iar din 1920 reușește cu adevărat: începe să lucreze pentru Alfa Romeo.
Anul de referință este însă 1929, atunci când ambițiosul tânăr înființează propria sa echipă de curse denumită, cum altfel decât Scuderia Ferrari! O echipă care concura cu mașini Alfa Romeo,în primii patru ani având parte de supotul direct al companiei care avea să își retragă sprijinul în 1933. Deși Scuderia a avut de-a lungul vremii piloți remarcabili, cum ar fi Louis Chiron, Achille Varzi, ori Tazio Nuvollari, rezultatele nu au fost chiar atât de spectaculoase (nu prea putea face față echipelor germane).
În anul 1938 Alfa Romeo cumpără echipa lui Enzo Ferrari și îi schi