Acordul fiscal – „Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în Uniunea Economică şi Monetară“ – a fost agreat de liderii a 25 de state UE. Stârneşte însă şi o mulţime de controverse.
Aşa-numitul tratat de „disciplină fiscală" a stârnit deja un interes deosebit în rândul europenilor. Analiştii pieţelor vor continua să prezinte virtuţi şi critici, iar oamenii politici şi de afaceri vor încerca să descifreze efecte pozitive şi negative. Cetăţenii europeni privesc nedumeriţi această frământare, deoarece, ca de obicei, nimeni nu-i întreabă ce şi cum să se facă. Este, însă, uşor de observat că s-a stabilit un adevărat record de timp pentru negocierea şi agrearea unui tratat european, ceea ce dovedeşte că dacă există voinţă politică se poate avansa rapid în procesul decizional european, chiar dacă a crescut numărul de state membre, iar Uniunea Europeană traversează o gravă criză structurală, nu doar financiar-economică.
Lideri, pieţe, democraţie
Declaraţiile şefilor de state şi guverne europene, după recentul Consiliu European, organizat la 30 ianuarie, la Bruxelles, s-au referit mai puţin la conţinutul şi posibilele efecte ale tratatului, preferând să insiste asupra unor subiecte precum creşterea economică, crearea locurilor de muncă, situaţia şomajului în rândul tineretului etc. Ceea ce indică faptul că şi liderii europeni conştientizează, acum, că acelea sunt problemele presante ale cetăţenilor, dar ele nu pot fi atinse prin tratatul însuşi, ci printr-o schimbare de politici la nivel local şi european.
Respectivul tratat nu propune o integrare mai consistentă şi nici o avansare spre uniunea politică, deşi unii lideri consideră că se va pava calea către acele deziderate. Se dovedeşte, astfel, şi că o economie sănătoasă europeană are nevoie de ingredientele democraţiei, chiar dacă înţelesul acesteia e uneori diferit la
