Vreau să subliniez încă de la început că tragedia de la "Casa Romană", despre care o să vorbesc în acest număr, ar fi putut să nu aibă loc dacă angajata societăţii comerciale nu s-ar fi apucat să se lupte cu un tâlhar înarmat. Este un caz din care trebuie să înţelegem că viaţa nu are preţ şi este profund greşit să o riscăm pentru nişte bani ori alte bunuri materiale, aşa cum a făcut această femeie.

În primăvara lui 1999, o bandă formată din cinci indivizi, toţi recidivişti notorii, şi-au propus să jefuiască o casă de schimb valutar din cartierul Militari. În acest sens, tâlharii au studiat zona şi au punctat două ţinte posibile. Ulterior, şeful bandei, Mihai Coman, în vârstă de 24 de ani, a dat o fugă până la Timişoara, de unde a cumpărat două arme de foc ce urmau a fi folosite la jaf. Tot în contul pregătirilor, tâlharii au furat un autoturism Mercedes, pe care să-l folosească la jaf.

Două zile mai tâziu, mai precis la data de 4 martie, au pornit către Militari îmbarcaţi în două autoturisme. Conform planului, unul dintre ei urma să aştepte în maşina personală, cu motorul pornit, câteva străzi mai încolo. Restul de patru plecau cu Mercedesul la casa de schimb. Unul rămânea în maşină, unul stătea afară să "dea de şase" dacă vine cineva, iar doi trebuiau să comită lovitura propriu-zisă. După jaf, cei patru fugeau cu Mercedesul, iar câteva străzi mai încolo îl abandonau şi plecau liniştiţi cu maşina lor.

Ca un semn nefast, în ziua jafului lucrurile le-au mers prost de la început. Casa de schimb pe care stabiliseră s-o prade nu putea fi abordată, în condiţiile în care avea sisteme de siguranţă bine puse la punct, iar paznicul era la postul său. A rămas însă al doilea loc de pe listă: "Casa Romană". Aceasta era mai slab securizată, iar agentul de pază era ocupat să-şi repare ţeava de eşapament.

Mihai Coman a băgat glonţul pe ţeavă şi împreună cu