Din păcate, calităţile dlui Predoiu nu sunt printre cele mai căutate pe malurile Dâmboviţei.
Anunţul numirii dlui Cătălin Predoiu ca premier interimar al României trebuie să-l fi prins cu şampania la rece. Peste trei săptămâni, actualul ministru al Justiţiei sărbătoreşte patru ani (fix cât un mandat parlamentar) de când a fost uns în această funcţie. Promovarea i-o datorează fostului şef al executivului şi al liberalilor, Călin Popescu-Tăriceanu, care l-a scos întâia dată din joben. A urmat confirmarea preşedintelui Traian Băsescu, o confirmare greu de obţinut în vremurile despre care vorbim.
De atunci, dl Predoiu a schimbat doi prim-miniştri şi trei guverne. Reuşita supravieţuirii sale pare cu atât mai neobişnuită cu cât, în toamna lui 2008, candida la deputăţie pe listele PNL. A pierdut, culmea, în faţa unui afacerist cu probleme penale din judeţul de baştină, Buzău. Ceea ce nu l-a împiedicat ca, după alegeri, să accepte propunerea PDL-ului de a-şi păstra portofoliul. Argumentele invocate de cei care l-au nominalizat: a făcut treabă bună la minister, trebuie să-şi continue reformele, se bucură de aprecieri în străinătate şi, nu în ultimul rând, este imparţial ca românu', tocmai pentru că provine din rândurile Opoziţiei!
Iată că, după ce a rezistat atâtor cutremure guvernamentale, de la remanieri la demisie, tânărul demnitar are şansa să-şi înscrie numele pe lista premierilor României. Pentru scurt timp, ce-i drept, întrucât la bursa zvonurilor se discută deja despre cine-i va lua locul în următorul cabinet. Din care n-ar fi exclus să aflăm că face parte, iarăşi, acelaşi ministru al Justiţiei. Nici nu mai contează dacă, în urma consultărilor de la Cotroceni, care nu se încheiaseră când am început să scriu aceste rânduri, viitorul guvern va fi politic sau de tehnocraţi. În ambele variante, l-aş păstra pe dl Predoiu, din motivele pomenite mai sus. Şi
