Dincolo de talentul sau politic real, Adrian Nastase s-a remarcat pe durata mandatului de Prim Ministru al Romaniei si printr-o nervozitate continua fata de problema combaterii coruptiei, punctata de cateva declaratii zeflemitor-ironice, in limbaj colorat, care se preteaza, pana astazi, la analize deopotriva politice si freudiene.

Au trecut 8 ani de cand Adrian Nastase si-a incheiat mandatul de Premier. Coruptia din Romania a continuat sa fie "plimbata din gura-n gura", chiar mult dincolo de frontierele nationale, iar Justitia a continuat sa "numere oua", pana cand, iata, fostul inalt demnitar si actual fruntas PSD a primit o condamnare la 2 ani de inchisoare, cu executare. Care, chiar nedefinitiva, reprezinta o lovitura serioasa pentru modul de a face politica validat in 1989-1990.

Siderat de "indrazneala" completului de judecatori de la ICCJ de a-l declara vinovat de acte de coruptie, Adrian Nastase nu s-a limitat la a jigni aceeasi Justitie al carei "profesionalism" il ridicase in slavi imediat dupa achitarea sa recenta in alt dosar de mare coruptie. Sugerand prin acest comportament ca nu accepta decat conceptul leninist al "justitiei de clasa", adica al mascaradei institutionale care garanteaza interesele castei conducatoare si ii protejeaza faradelegile. In "viziunea" lui Adrian Nastase, Justitia este "profesionista" cand il achita si "murdara" cand il condamna.

Reactia nucleului dur al PSD la sentinta ICCJ arata foarte clar ca traditia leninista a partidului nu numai ca nu a fost intrerupta, dar nici macar semnificativ atenuata in cei 22 de ani de "tranzitie". Diferenta este ca pana in 1989, PCR invoca "apararea intereselor clasei muncitoare" pentru justificarea asa-zisei "justitii de clasa", pe cand astazi, coruptii transpartinici si retelele lor de sprijin, mostenitorii mutanti ai RCR, n-ar putea invoca decat protejarea vil