Originar din Bălceşti (Vâlcea), absolvent al Universităţii din Craiova, matematicianul Florentin Smarandache a fugit în 1988 din România, ajungând, după doi ani de lagăr, în SUA, unde este şi în prezent. A fost şomer, a ajuns profesor universitar la Universitatea New Mexico, iar în 2011 a fost propus la Premiul Nobel pentru literatură.
Autor al cărţii de interviuri „Întreabă-mă să te-ntreb!“, Florentin Smarandache a acceptat imediat să răspundă, prin e-mail, la un chestionar al GdS.
- „În matematică, Florentin Smarandache a introdus gradul de negare a unei axiome ori teoreme... În fizică a introdus paradoxuri cuantice şi noţiunea de nematerie. În filosofie a introdus conceptul de neutrosofie. În literatură şi artă a fondat curentul de avangardă numit paradoxism“. Am citat doar o parte din „inovaţiile“ dumneavoastră, domnule Florentin Smarandache. De unde atâtea preocupări, de unde timp?
- Ştiţi cum s-au întâmplat toate acestea? Mă plictiseam de un domeniu şi începeam altul. Apoi mă plictiseam şi de acesta, şi săream la al treilea... Apoi, reveneam la prima pasiune începută şi încercam s-o finalizez. Şi tot aşa... Acest procedeu este şi un defect - fiindcă mă trezeam uneori cu multe lucrări începute, dar nici una terminată! Până la urmă, acest defect s-a transformat parţial în calitate: puţin câte puţin, terminam una după alta...
- Sunteţi matematician (şef de promoţie la Universitatea din Craiova, Secţia Informatică), scriitor... Ce vă consideraţi înainte de toate?
- Mă consider om de ştiinţă şi om de cultură. De fapt creez ceea ce simt. Am momente când mă preocupă fizica cuantică, şi-atunci citesc, cumpăr cărți prin Amazon.com ori caut pe internet. Apoi intru cumva în transă şi-mi curg idei... Pe urmă, după ce „dau totul afară“ din mintea mea - ceea ce mă obsedează - m-apuc de altceva. De pildă, fac artă (teorie şi practică)... Dacă luc
