Românul a avut întotdeauna o înclinaţie spre zvonistică. Tot timpul a crezut în zvonuri de tot felul şi în teorii ale conspiraţiei. De aceea, poate că n-ar mai trebui să mire pe nimeni că zvonul unei ierni "ca în 1954" şi a unui iminent cod roşu de ninsoare şi viscol cum nu s-au mai văzut a prins atât de bine zilele trecute.
Nu ştiu cum a fost iarna din 1954, dar au avut grijă televiziunile să pună zăpadă pe ştirile alarmiste din aceste zile. Îmi amintesc însă de iernile din anii '80, din Brăila. Cum nu circulau autobuzele, cum mergeam la liceu pe jos câţiva kilometri (n-am să uit niciodată cât de greu era să înaintezi în viscolul de la Barieră, când abia mai puteai respira), cum se oprea căldura din blocuri şi cum presiunea la gaze era aproape de zero. Îmi amintesc că satul bunicilor (la doar 20 de km de municipiu) rămânea izolat cu săptămânile, zăpada fiind cât gardul, dar parcă niciodată n-a fost nebunie ca în zilele acestea. Şi nimeni nu golea alimentarele de creveţi (că doar ăia se găseau pe rafturi).
Ca să fie cod roşu, totuşi, e nevoie de o zăpadă care să atingă, în medie, cel puţin jumătate de metru. Nu e cazul, iar toate site-urile posibile din lumea asta - începând cu cel al Administraţiei Naţionale de Meteorologie şi terminând cu weather.com - arată zăpadă de vreo 10 -15 centimetri. Viscolită, poate ajunge şi la 2 - 3 metri pe unele porţiuni, dar nu e cazul nici să fie declanşat codul roşu, nici să golim magazinele de marfă ca şi cum ar veni iarna polară.
Ce este cu adevărat de mirare însă e lipsa de fermitate cu care autorităţile au ţinut să infirme aceste zvonuri. Ba chiar s-a mai trezit un deştept de ministru de pe la Interne, care să dea de înţeles că va fi mai rău decât în 1954. Autorităţile n-au infirmat zvonul, ba, parcă, prin acţiunile întreprinse, au ţinut să-l amplifice. E adevărat că de la codul roşu uită lumea de portocaliu
