E semn de vremuri grele. Începând de duminică seară avem o Românie mai portocalie ca niciodată, dar şi roşie în obrăjori. Vremea şi politica îşi dau mâna peste ţară. Prima de câteva zile, iar cealaltă de ani buni fac, împreună, prăpăd.
Sărăcia şi hoţia nu mai pot fi ascunse nici sub nămeţii de doi metri. Parteneriatul dintre cele două e mai vechi şi, e de văzut, dacă şi mai solid decât cel dintre Traian Băsescu şi Emil Boc. Ar cam fi timpul ca ele să înceteze. De zis e uşor, de realizat pare al dracului de complicat.
Cel mai la îndemână e plecarea lui Emil Boc din fruntea Guvernului. Bună şi mişcarea asta, pentru sufletul, dar nu şi burta poporului. Să zicem că Băsescu anunţă luni că se desparte de actualul premier, cum aşteaptă mare parte a politicienilor şi a cetăţenilor. Ei, şi? Ce punem în loc? Foşti şi actuali băieţi şi fete care se tot rotesc pe la Palatul Victoriade douăzeci de ani încoace? Fie şi într-un cabinet condus de un tehnocrat, nu facem decât să înlocuim nişte incompetenţi cu alţi incompetenţi, ori pe unii fără frică de DNA, cu inşi fără nici un Dumnezeu. Diferenţa dintre portocaliii de la Putere şi roşiii din Opoziţie, să-mi fie iertat c-o spui pe şleau, e una singură. Că ăia sunt la traista cu tărâţe, iar ăilalţi abia aşteaptă să ajungă la ea. Dovada că nu debitez baliverne este guvernul PDL-PSD, instalat în 2008, în care, până să vină campania electorală, au păpat împreună ca doi fraţi dintr-o tulpină. Astea fiind pe scurt datele problemei, să mai sperăm într-o minune? Care?
Articol aparut in cotidianul PUTEREA
E semn de vremuri grele. Începând de duminică seară avem o Românie mai portocalie ca niciodată, dar şi roşie în obrăjori. Vremea şi politica îşi dau mâna peste ţară. Prima de câteva zile, iar cealaltă de ani buni fac, împreună, prăpăd.
Sărăcia şi hoţia nu mai pot fi ascunse nici sub nămeţii de doi metri. Partene
