În România se folosesc, în alegerile politice, patru sisteme de vot. Atenţia publicului a fost concentrată pe sistemul de vot pentru Parlament şi, eventual, pentru primării. Însă nimeni nu a adus în discuţie votul pentru funcţia de Preşedinte.
Cazul aces-tui sistem de vot este curios. Actuala Constituţie a României (1991) stabileşte (la art. 81) că Preşedintele este ales cu o majoritate absolută din primul tur de scrutin. În cazul în care lipseşte această majoritate este organizat un al doilea tur de scrutin, care îi opune pe primii doi clasaţi dintre candidaţii primului tur.
Acest sistem de vot, aşadar, este singurul menţionat în Constituţie. Aceasta îl face, spre deosebire de celelalte, extrem de dificil de schimbat, pentru că o simplă schimbare a legii electorale nu este suficientă.
Pentru a schimba acest sistem de vot este necesară o revizuire a Constituţiei. Despre revizuire s-a discutat în ultimi ani, însă niciodată în legătură cu sistemul de vot de la alegerile prezidenţiale. Sigur, s-a evocat uneori posibilitatea alegerii indirecte a Preşedintelui, însă acesta este, logic vorbind, alt subiect. Sis-temul în două tururi, în sine, nu a fost niciodată analizat critic. A exis-tat un fel de încredere implicită în faptul că sistemul în două tururi conduce la o situaţie în care câştigătorul are în spate o majoritate absolută. Iar în politica democratică, ce este mai bine decât atât?
Eu nu spun că sistemul acesta este fundamental defect. În comparaţie cu sistemul listelor închise, spre exemplu, cred că este de preferat oricând pentru alegerea unei adunări. Însă depinde de ceea ce dorim să obţinem. Dorim doar un sistem acceptabil? Atunci am rezolvat problema, pentru că îl avem. Sau dorim un sis-tem mai bun? Unul optim? Atunci trebuie să fim atenţi la câteva consideraţii ceva mai complicate.
Una dintre problemele serioase ale votului în dou
