Demisia guvernului era previzibila si inevitabila. Nu voi enumera argumentele, au fost expuse pe larg de fiecare actor politic sau comentator. Este insa interesant de analizat de ce si-a dat Emil Boc demisia acum! Nu are rost sa luam in considerare protestele din strada si stabilitatea economica – invocate de premier, argumente importante dar insuficiente pentru aceasta mutare.

Negocierile care vor urma ar fi conferit PDL-ului o moneda de schimb – “vom accepta demisia premierului doar dupa acceptarea unui calendar, o varianta, agreata de noi altfel mutam discutia la Parlament cu o motiune de cenzura pe masa”, etc.

1. Demisia premierului era justificata daca PDL a ajuns la concluzia ca alegerile anticipate sunt inevitabile si este mult mai bine a se organiza imediat, cit mai exista sanse de conservare a 20-25% din voturile populatiei. In aceasta eventualitate Presedintele va obtine acordul Opozitiei de a scurta la maxim 7-10 zile respingerea a doua candidaturi si va dizolva chiar in aceasta luna Parlamentul. PDL isi va mentine si avantajul detinerii portofoliilor ministeriale – fie ele si interimare, cu avantajele care decurg de aici.

2. Miscarea surprinzatoare, rapida, denota si mentinerea controlului, chiar si numirea imediata a unui premier interimar aratind existenta unui scenariu bine planificat. Daca Presedinte isi doreste cu adevarat sa treca prin Parlament un guvern, oricare ar fi el, pentru a impinge alegerile parlamentare pina la sfirsitul anului si mentinerea pozitiei supreme in stat pina la expirarea mandatului, avea nevoie de a tine din nou in mina cartile – limitind puterea de negociere a PDL. Daca va reusi sa convinga UDMR si minoritatile – un asemenea scenariu este inca posibil. Este posibil ca in aceste conditii sa fie oprita si prabusirea electorala a PDL. Impunerea unui nou premier si implicit a unui nou guvern mai este necesara si