A fi păstor si a trăi după traditia transhumantei: iată o meserie si un stil de viată care dispar încet încet. În Europa de vest aproape că nu mai există, spre deosebire de Europa de est, unde ciobanii îsi însotesc încă turmele pe drumul transhumantei. Fotograful român Dragos Lumpan si etnograful belgian Gaëtan Rousselet au documentat viata ciobanilor români în timpul transhumantei. Fotografiile realizate de cei doi vor fi expuse la galeria Rue de l’Exposition a Institutului Cultural Român de la Paris, în lunile februarie si martie 2012. Vernisajul expozitiei va avea loc miercuri 8 februarie si va fi precedat de conferinta "Transhumanta, o traditie milenara, azi", informeaza ICR Paris.
Dragos Lumpan a însotit ciobanii români timp de mai multi ani , incepand cu 2007, pentru realizarea seriei „Ultima transhumantă”. „Am început acest proiect pentru mai multe motive. Primul dintre ele a fost curiozitatea. Călătorind, vedeam turme de oi pe câmp, întotdeauna însotite de un oier. (...) Unde dorm acesti ciobani, ce mănâncă, cum îsi petrec zilele? Unii dintre ei îsi însotesc turmele în fiecare zi si merg sute de kilometri pe an, dorm acolo unde îi apucă noaptea, sub cerul liber, indiferent dacă e iarnă sau vară. Trăiesc într-un alt timp si o a ltă viată, după un calendar cosmic. Un alt motiv a fost că îmi place brânza ; iar al treilea este disparitia traditiei transhumantei. Oierii nu mai vor să fie oieri. Nu mai vor să se deplaseze încontinuu deoarece să fii baci nu e o meserie ci un stil de viată, o viată foarte dificilă”, spune Dragos Lumpan. A extins apoi proiectul la Albania, Grecia, Italia, Tara Galilor si Turcia. Astfel, seria „Ultima transhumanta” devine o documentare a acestei traditii la nivel european.
Etnologul belgian Gaëtan Rousselet vine să completeze partea romanească a poveştii despre transhumantă. El trăit timp de doi ani în Maramures,
