În sfârşit, după lupte seculare care au durat şapte ani, Boc a căzut… din nou. Sper să nu asistăm la numirea unui nou guvern Boc . Cel puţin ca denumire, pentru că nu există nici o îndoială că cel care îi ia locul va fi tot un preş al lui Băsescu.

Toată lumea a început să facă socoteli sau să se întrebe ce anume a pus capac şi ce a decis schimbarea: demonstraţiile, greva parlamentară sau vizita FMI? Înainte de aceste întrebări, pe mine, mă frământă alta.

Astăzi, Băsescu avea programate discuţii cu partidele parlamentare. Dar programul îi este dat peste cap de … demisia guvernului. Domnilor, ceva miroase aici. Să nu îmi spună mie domnul Băsescu, că a fost luat prin surprindere, iar vineri când a lansat invitaţia partidelor, nu ştia că Boc va demisiona. Atunci ? De ce a mai lansat invitaţia, când e clar ca Boc nu face nicio mişcare fără acordul stăpânului, iar demisia nu este o decizie luată peste noapte. Deci: ori Băsescu programase discuţii aşa de dragul de a arăta lumii că are chef de vorbă, fie … îşi bate joc de media, clasa politică şi români, fie … chiar a fost surprins ?

De ce să fi fost surprins de demisia lui Boc ? În nici un caz . Atunci ? Îndrăznesc să avansez, oricât ar părea de ciudat şi de imposibil, idea că Boc l-a surprins pe Băsescu şi chiar colegii de partid şi cabinet când a anunţat demisia Cabinetului. O să spuneţi că sunt nebun, că e tot una. Da, e tot una, dar văzând faţa Elenei Udrea după anunţarea demisiei guvernului şi a altor miniştri, cred că i-a picat cam greu anunţarea demisiei guvernului. În urmă cu două zile, Elena vorbea foarte degajat despre unele măsuri care trebuiesc luate în cadrul guvernului şi partidului, iar acum, brusc, îi cade falca. Înclin să cred, oricât de imposibil ar părea, că înţelegerea era ca Boc să anunţe că personal se retrage, din motive personale sau pentru a salva guvernul şi stabilitatea guver