Nu s-a răcit bine scaunul de premier de sub Emil Boc, că i-a şi fost desemnat succesorul: Mihai Răzvan Ungureanu. Nici tehnocrat, nici întru totul independent, ci şef al SIE, profesor, diplomat, băiat fin şi apropiat al preşedintelui Traian Băsescu. Putea să fie numit şi Roubini, atât timp cât ar fi fost chemat să conducă un guvern politic - fie al actualei coaliţii la putere, fie unul de uniune naţională -, el ar fi fost respins de Opoziţie. Liderii USL, cunoscând intenţiile şefului statului, au mers la Cotroceni cu o propunere maximală şi inflexibilă – demisia sa şi alegeri anticipate. Traian Băsescu a refuzat şi una, şi alta, preferând să rişte şi, poate, să câştige cu un nou Cabinet PDL-UNPR-UDMR, curăţat de figurile impopulare.

Premierul desemnat a anunţat că va începe, în câteva ore, discuţiile cu partidele din coaliţie pentru repartizarea nominală a portofolilor, structura şi algoritmul politic rămânând, în general, aceleaşi. Componenţa noului Executiv iarăşi nu contează pentru uselişi, chiar dacă în interior s-ar stecura, pentru bună impresie, câţiva specialişti neafiliaţi politic. USL are două opţiuni. Prima: să participe la învestitură şi să voteze împotrivă, sperând să respingă guvernul abia format. Dacă izbuteşte, deschide drumul pentru anticipate, dacă nu, atunci ar trebui să-şi asume eşecul şi să se întoarcă la lucru. Greva parlamentară va fi lipsită de obiect, după epuizarea celei mai democratice proceduri de înlăturare a guvernului, cu bătaie lungă spre anticipate. A doua: să nu participe la votul de învestitură, situaţie în care Cabinetul Ungureanu va trece cu voturile – suficiente, pe hârtie – ale coaliţiei, care trebuie doar să se străduiască să-şi adune parlamentarii. Crin Antonescu a anunţat că USL ia în considerare a doua variantă, semn că nu crede că va putea respinge guvernul, soluţia sa fiind forţarea anticipatelor prin continuar