Problematica predării religiei în şcoli a fost, nu de puţine ori, subiectul unor discuţii mai mult sau mai puţin întemeiate. Pentru că este o disciplină şi totodată, un mod de viaţă, am ţinut să aflu cum este văzut acest aspect din prisma unui profesor de religie. Poate că nu întâmplător, paşii m-au dus către Daniela Friciu, profesor de religie la Gimnaziul „Alexandru Ceuşianu” din Reghin. Aici, am văzut pentru prima dată un cabinet de religie şi am aflat răspunsuri la întrebări, până nu demult, retorice.
Reporter: Faceţi un scurt istoric al activităţii dumneavoastră didactice…
Daniela Friciu: Sunt profesor de religie de zece ani. Am început cariera didactică la Şcoala Generală nr. 3, iar la Gimnaziul „Alexandru Ceuşianu” sunt profesor titular din 2005.
Rep.: Care este rolul religiei în educaţia copiilor?
D.F.: Educaţia creştină se întemeiază pe imaginea şi modelul hristic; Hristos este învăţătorul perfect, iar viaţa întru Hristos aduce desăvârşirea morală şi mântuirea sufletului. Rolul religiei în şcoală în ziua de azi este unul crucial: formarea tinerei generaţii. „Nihil sine Deo!” citează mereu părintele nostru Damian Ilie în predicile sale – şi ştim şi noi: nimic nu se poate fără Dumnezeu!
Rep.: Educaţia religioasă din şcoală completează oarecum educaţia religioasă de acasă?
D.F.: În sânul familiei, părinţii sunt pentru copiii lor primii vestitori ai credinţei. Însă o familie nu poate să dea o educaţie religioasă decât dacă este o familie creştină! Familia creştină este cea întemeiată prin Taina Nunţii şi a căror copii sunt fii ai lui Dumnezeu, renăscuţi din apă şi Duh la izvorul Botezului. Între familia creştină şi Biserică există o legătură indisolubilă, de susţinere reciprocă. Familia, adică „Biserica de acasă” este primul loc al educaţiei la rugăciune, prima şcoală de viaţă creştină. Când spunem că vrem pentru copiii noşt
