Analfabetismul orbeste ochii si dizolva creierul, el transforma omul intr-o fiinta involuata, primitiva si inadaptata, sortita pieirii. Violenta, faptul ca ne scade populatia, ca traim prost, toate se datoreaza lipsei cunostintelor de baza. Multe sint datorate prostiei, e drept, dar aceasta din urma este inzecit agravata de incultura. Daca pentru Cleopatra Stratan expresia din titlu sugera o idee nostima la virsta ei de atunci, adica undeva in jur de trei ani, pentru o persoana de 30 de ani, ea capata un accent tragic. Pentru multi, numaratoarea incepe de la unu, dar, din pacate, pentru multi altii ea se sfirseste acolo. Paradox al zilelor noastre, greu de conceput, analfabetismul creeaza repercusiuni dintre cele mai stranii atit la nivelul individului, cit si la cel al societatii, iar intreaga increngatura psihologica si sociala a ei mi se pare de-a dreptul fascinanta. De pilda: ma bintuie o idee, o mare descoperire ma copleseste, un val urias mi se ridica de pe creier, si anume ca noua patura sociala care e „la moda" acum este creata si isi bazeaza intreaga filosofie pe lipsa literaritatii. Smecherii, baietasii, golanasii cu bani si talente nu stiu sa se exprime normal, nu sesizeaza nuantele de limbaj, nu le creeaza; „textul" pentru ei nu cuprinde alte parti de propozitie decit subiect si predicat; ei stiu doar un singur lucru, si il stiu bine: sa numere. Toate aspectele traiului de zi cu zi, ale vietii, in general, si ale lumii inconjuratoare se reduc la cele mai simple calcule aritmetice: adunare si scadere. Acesti oameni sint asa cum sint, adica experti in producerea de bani, in cirpirea de smenuri de succes dintr-un motiv foarte simplu: sint analfabeti sau semianalfabeti. Nu stiu sa faca alte operatii aritmetice, o impartire, o inmultire, nu mai vorbesc de extragerea unui radical sau de rezolvarea unei ecuatii. La figurat vorbesc, ma-ntelegi... Cu alte cuvinte,