Cariera politica a lui Emil Boc il face un exemplu de politician atipic in Romania. Probabil tocmai de aceea perioada petrecuta in fruntea mai multor Guverne romanesti este una care are momente interesante.

In 2000, Emil Boc a fost ales presedinte al Biroului Politic Judetean al PD - Cluj si deputat pe listele PD. In 2003, a devenit lider al grupului parlamentar al PD din Camera Deputatilor si presedinte executiv al partidului condus de Traian Basescu. Un an mai tarziu, in 2004, a candidat din partea Aliantei D.A. PNL- PD la alegerile pentru primaria orasului Cluj-Napoca. In mod surprinzator, Boc a reusit sa castige alegerile si sa-l inlature, astfel, pe principalul sau contracandidat, Gheorghe Funar, cel care a detinut mandatul de primar al Clujului vreme de 12 ani.

Pe 1 iulie 2004, Boc a renuntat la mandatul de deputat. Ulterior, dupa alegerile prezidentiale din noiembrie-decembrie 2004 si victoria lui Traian Basescu, el a devenit presedinte interimar al PD. Pozitia sa din partid a facut posibila numirea in guvern a celor doi ministri clujeni ai educatiei, Mircea Miclea si Mihail Hardau. Pe 25 iunie 2005, la Conventia Nationala Extraordinara a Partidului Democrat si conform indicatiei lui Traian Basescu, Emil Boc a fost ales presedintele acestui partid. Aceasta functie i-a permis sa acceada si in rolul de prim ministru dupa retragerea lui Theodor Stolojan.

Guvernul Boc I a guvernat Romania de la alegerile legislative din 2008 pana in 23 decembrie 2009. Din 13 octombrie 2009, cand a fost demis prin motiune de cenzura, guvernul Boc a continuat sa functioneze interimar, fiind obligat sa indeplineasca „numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pana la depunerea juramantului de membrii noului Guvern”. Boc I este primul guvern roman care a cazut prin motiune de cenzura dupa Revolutie, dupa adoptarea acestui act de catr