Presa franceză se interesează în mod serios de derivele populiste şi autoritare din Ungaria, acordând acestui subiect numeroase pagini şi analize. În cotidianul Le Monde apărut weekend-ul trecut, un interviu cu primul ministru maghiar Viktor Orban este anunţat pe prima pagină cu titlul: „Omul care provoacă teama în Europa”.
Matei Vişniec:
De ce provoacă Viktor Orban teamă printre artiştii maghiari? Decizia de numire a lui György Dörber, un actor apropiat de extrema dreaptă în fruntea Teatrului Nou din Budapesta a provocat o veritabilă undă de şoc în lumea teatrală şi culturală europeană. Cotidianul Le Monde a acordat recent o întreagă pagină acestui eveniment, încercând să înţeleagă resorturile acestei numiri.
De ce vrea Viktor Orban să aibă un „om de încredere” la conducerea unui teatru extrem de frecventat? Întrebarea s-ar putea pune însă şi altfel: de ce orice putere autoritară doreşte să controleze cât mai bine cultura? Iar răspunsul nu este greu de găsit! Ca spaţiu de libertate, exterioară dar mai ales interioară, cultura, creaţia, sunt periculoase pentru dictatori şi regimurile autoritare. Iar teatrul este, din acest punct de vedere, printre cele mai eficiente instrumente de denunţare a spălării pe creier, de unde şi dorinţa dictatorilor de a-l controla cât mai bine cu putinţă.
În Uniunea Sovietică, Stalin impusese un control teribil în materie de repertoriu, dar şi de stil de joc. Piese de mare succes semnate de Mihail Bulgakov sau de Nicolai Erdman au fost la un moment dat interzise. Regizori de mare succes, precum Vsevolod Meyerhold, au fost judecaţi şi executaţi. Lui Meyerhold, de exemplu, i s-a intentat un proces în 1940, dovadă că adevăratul duşman pentru Stalin nu era atunci Hitler, care tocmai se pregătea să invadeze Uniunea Sovietică, ci artiştii ruşi din interior care îşi mai conservaseră cât de cât libertatea de a gândi
