\"O să fie nămeţi mai mari ca-n ’54!\" Ministrul de Interne se uită drept în cameră cu ochii lui senini. A zis sau n-a zis? E Raşela fată mare? Unii zic că da, alţii zic că nu.

Igaş zice că n-a zis chiar aşa, vorbele i-au fost scoase din context, dar, oricum, situaţia e complexă.

E suficient. Televiziunile, şi aşa cu naturelul simţitor, explodează: dezastru, nenorocire, pericol, catastrofă, teroarea albă, drum bun, cireşari, cod policolor, morţi, ameninţare, foamete. Vorbele nu mai ajung, reporterii frenetici, mulţi cu capul gol, transmit în direct calamitatea, eroic, din bătaia viscolului.

Drumurile se închid pe capete, accidente, blocaje, prunci salvaţi eroic, morţi stinşi în floarea vârstei, bocete, alarmă şi tristeţe, crolul ca un nesfârşit ferpar galben, "breaking news-uri" eterne!

Şi peste toate, ca un blestem de la Vanesa şi Melisa, anunţând apocalipsa, PLOAIA CARE ÎNGHEAŢĂ! De preferat în engleză, că sună mai îngrozitor, "Freezing rain". Ca nu cumva, Doamne fereşte, să fie confundată cu banala chiciură!

***

Sâmbătă, nevastă-mea mă trimite la cumpărături. "Ai grijă, zice, cum mergi, că e periculos. A anunţat şi Esca aseară c-o să fie freezing rain!"

Ies din scară şi mă uit mefient în sus: nu pica nimic. Nici măcar Boc. Mă uit în jos: fleoşcăraie. Totul curge. Mă aventurez în necunoscut.

La alimentara din colţ, un afiş cu litere de-o şchioapă anunţă victorios: "AVEM SARE GRUNJOASĂ". Prin 1980 şi ceva, câţiva metri mai încolo, la aprozarul Gostat, un afiş asemănător a iscat un uriaş scandal politic. Pe o bucată de carton, gestionarul scrisese tremurat: "Avem varză murată".

La adăpostul întunericului o mână duşmănoasă completase cu pixul: "Încă o lovitură dată societăţii de consum!". La doi paşi de Secţia 22! Toată Piaţa Moghioroş a fost întoarsă pe dos de securişti şi miliţieni. Fără rezultat: mâna imperialistă